sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cele mai faine ture

Desi sunt locuri mai faine in alta parte, cele mai faine ture cu bicicleta m-i se par cele cand am fost prima data in locurile faine aproape de Cluj.

De exemplu, cand la inceput de octombrie 2004 am mers pana aproape de coada lacului Tarnita.

Sau in primavara/vara lui 2004 sau 2005 cand am urcat pentru prima data pana aproape de Manastirea Muntele Rece (din Uzina).

Sau in 2005, cand am fost prima oara la Lapustesti - Belis.

Sau cele vreo 6 ture spre Poiana Horea din 2006. Fiecare era o mica expeditie langa satul Poiana Horea sau langa Lacul Belis. Prima oara am mers pana in Poiana Horea. Apoi pana la iesirea din sat spre Horea. Apoi pana la iesirea din sat spre creasta spre est. Alta data am coborat din intersectia Marisel - Belis - Poiana Horea la lac, si am mai avut timp dupa aia sa merg pana la intrarea in Poiana Horea.

Sau prima tura pe Varful Batrana - Vidreni din 2007.

Sau prima tura in care am coborat din Marisel pe drumul generalului, in 2005. Inainte mai fusesem de vreo 5 ori in Marisel, dar tot pe asfalt. De data asta m-a prins ploaia, si am zis ca daca tot trebuie sa merg incet sa nu-mi intre noroiul in ochi, ia sa incerc si celalalt drum. Era fain mersul prin ceata, prima jumatate a drumului vedeam doar la vreo 30 metri departare.

Sau prima tura pana la Ic Ponor, prin Calineasa, in 2006.

Sau prima tura la Marisel, in 2004 sau 2005.

Sau prima tura spre Statiunea Baisoara, in 2005. Am pornit dupa masa, dupa o ploaie de dimineata, si am ajuns numai pana in satul Muntele Baisorii.

Sau prima tura la altitudine de peste 1400 m cu bicicleta, pe Muntele Mare, in 2006.

Era de fapt fascinatia descoperirii de locuri atat de faine, de care nu credeam ca exista asa aproape de Cluj. Desi si acum mai merg in locuri in care n-am mai fost, sentimentul nu mai e acelasi. O fi poate obisnuinta: alta e cand descoperi al doilea loc fain, si alta cand descoperi al 100-lea. Mi-e dor de sentimentul acela. De fapt si acum mai exista, dar mult mai rar. L-am simtit cand am vazut Tatra Inalta pentru prima data, din masina, inainte de Poprad. Sau cand am fost pentru prima data sub un varf de 2600 m, Gerlachovsky stit.

Si primele ture per-pedes mi-au indus aceasi fascinatie.

Prima data cand am fost la o altitudine mai mare de 2000 de metri, pe Pietrosul Rodnei, in 2007. Cand am vazut Varful Buhaescu Mare si am zis ca nu se poate sa existe carare pe acolo.

Sau prima tura per-pedes in Fagaras, in 2007, cand panta de dupa fosta Cabana Suru m-i se parea incredibil de abrupta si lunga.

Sau cand am fost pentru prima data la o altitudine mai mare de 2300 metri, pe Moldoveanu in 2007.

Sau prima tura cu bicicleta cu cortul. Aceasi tura cu Moldoveanu.

Sau prima oara pe Transfagarasanul Sudic. Tot tura cu Moldoveanu. Inainte mai fusesem doar de doua ori la sud sau la est de Carpati, cand am fost la mare in '92, si o excursie de o zi la Bucuresti.

Sau prima tura de creasta reusita, in Rodnei in 2008. Inainte de care aveam emotii daca voi putea urca prin zapada din iunie, si pe care am planificat-o lejera, ca nu stiam cat de greu e cu rucsacul in spinare mai mult de doua zile la rand.

Sau prima tura reusita de Creasta Fagarasului, in 2008. Cand am mers din Plaiul Foii pana in Zarnesti pe jos, desi au oprit vreo trei masini sa ma duca, fiindca am vrut sa vad daca pot face tura si cand nu exista ocazie.

Sau prima tura cand am urcat mai mult de doua zile la rand mai mult de 1000 de metri diferenta de nivel, in Tatra, in 2010.